Vasile Canarache, figura marcanta in istoria orasului

Vasile Canarache s-a nascut la data de 6 Februarie 1896, in orasul Galati, in familia ceferistului Leonida Canarache. A inceput sa munceasca inca de la varsta de 12 ani, practicand diverse meserii. A lucrat ca baiat de pravalie, vanzator de ziare, redactor la gazeta „Dacia”, corector la ziarele „Patria” si „Minerva” din Bucuresti. In anul 1916 infiinteaza la Constanta saptamanalul „Victoria”. Despre copilaria sa, Vasile Canarache scrie:

 Familia fiind impovarata, cu 9 copii, n-am putut urma la scoala mai mult decat doua clase secundare, dupa care a trebuit sa-mi castig singur existenta. Am fost, rand pe rand, vanzator de fructe, de ziare, baiat de pravalie, lucrator tipograf si corector.

In timpul razboiului

La inceputul Primului Razboi Mondial este inrolat in cadrul Regimentului 13 Artilerie si este trimis pe front. A luptat la Novorosisk si la Marasesti. Se face remarcat in luptele de la Namoloasa, cand a plecat in recunostere si a stat ascuns in padure timp de trei zile si trei nopti. In tot acest timp, soldatul Canarache a transmis indicatii trupelor prin telefon, comunicandu-le cum sa inainteze. Pentru dovada sa de curaj este avansat in grad de caporal si primeste cea mai inalta distinctie: „Barbatie si Credinta cu Spade”. De asemenea, a primit si decoratia ruseasca „Sfantul Gheorghe”.

Activitatea lui Vasile Canarache

Dupa terminarea razboiului, Vasile Canarache ia drumul Chisinaului, unde lucreaza ca redactor la publicatia „Romania Noua”.  De asemenea, a intreprins calatorii la Rostok, Odessa, Novorosisk si Harkov, fiind insotit de un grup de revolutionari. Pe data de 1 Ianuarie 1919, Vasile Canarache este prezent la Bucuresti, unde este ales secretar general al Uniunii Ziaristilor Profesionisti. Numirea a fost facuta la propunerea lui Pamfil Seicaru.

Canarache lucreaza mai multi ani ca reporter la publicatiile „Dimineata” si „Adevarul”. De asemenea, a lucrat si ca traducator din limba rusa, cunoscand aceasta limba din timpul revolutiei. Din luna Mai a anului 1928 si pana anul urmator, lucreaza ca impresar teatral. Apoi, pentru o perioada de patru ani, este corespondent al ziarului Brassoi Lapok, o publicatie saptamanala de limba maghiara din Brasov.

Citeste si: Ion Banescu, un vizionar al orasului Constanta

La 7 Iulie 1933  apare la Bucuresti primul numar al ziarului Tempo, ziar fondat de Vasile Canarache alaturi de fratii Kahane. Pana in anul 1940 Canarache a condus publicatia in calitate de director. Ziarul se adresa celor cu posibilitati materiale reduse si era publicat in tiraje neobisnuit de mari. Desi un exemplar costa numai un leu, ziarul Tempo genera venituri suficiente incat sa se auto-sustina. Ziarul s-a ocupat in mod constant de soarta refugiatilor din Bucovina si Basarabia. Reportajele si articolele erau insotite si de fotografii.

In 1940 ziarul Tempo este interzis de catre autoritati. Vasile Canarache este arestat si incarcerat in lagarul de la Targu Jiu. Este eliberat in anul 1944. La scurt timp dupa eliberare, este numit director general la Intreprinderea poligrafica „Scrisul literar”. De asemenea, devine si asociat al Consiliului de Administratie al fabricilor de hartie Piatra Neamt si Busteni. A fost si principal cercetator stiintific la Institutul de Arheologie al Academiei.

Infiintarea Muzeului de Arheologie

In anul 1956 decide sa se stabileasca definitiv la Constanta. Aici a fondat Muzeul de Arheologie Constanta. In primul numar al revistei „Pontica”, Vasile Canarache povesteste despre inceputurile Muzeului de Arheologie din Constanta:

La inceput n-am avut exponate si am pornit sa le cautam cat mai repede. Ne-am adresat celor care conduceau viata satelor dobrogene. Ne-am adresat oamenilor de la tara si constructorilor de pe santiere. Am stat de vorba cu oamenii acestia, care la inceput erau surprinsi, pentru ca nu intelegeau bine ce vrem, ce cautam si de ce. Am incercat sa-i lamurim ca fiecare om, fiecare sat, fiecare tinut si fiecare tara are un trecut istoric, care trebuie sa fie cat mai clar in mintea si in simtirea fiecaruia dintre noi.

Pornind de la omul cu care vorbeam si de la locul in care ne aflam, aratam ca batatura in care ne gasim, vecinatatea mai apropiata sau mai departata cu alte case, satul, imprejurimile satului, poarta urmele vii ale oamenilor si asezarilor care s-au succedat acolo in decursul multor mii de ani. (…)

Lamuream oamenilor ca oriunde sapam, gasim morminte si chiar cimitire intregi, cu oameni ingropati sau arsi pe jarul rugului. In borcanele cu oseminte arse, in cosciugele de piatra, ca si in mormintele din pamantul viu, gasim tot felul de bunuri pamantesti cu care mortul fusese asezat in odihnire, dupa obiceiul neamului si ale religiei, dupa loc si dupa vreme, dupa traditii si credinte.  (…)

Asa s-a nascut Muzeul de Arheologie din Constanta: prin pregatirea preoteasca a oamenilor lui, acasa la oamenii pamantului dintre Dunare si Marea Neagra, pamant parjolit de veacuri, dar totdeauna viu.

Activitatea in cadrul Muzeului de Arheologie

In anul 1957 devine director al noului Muzeu de Istorie Nationala si Arheologie din Constanta, unde a desfasurat o ampla activitate de santier, descoperind si punand in valoare Baile Publice din cetatea Tomis, Edificiul Roman cu Mozaic, zidurile de incinta si aparare ale Tomisului, numeroase bazilici, statui, morminte, etc. A mai fondat si Muzeul Callatis din Mangalia, Acvariul din Constanta, si Muzeul de Arta. A fost autorul a numeroase lucrari de specialitate, oferind noi dimensiuni muzeologiei constantene. Unele lucrari au fost traduse in mai multe limbi. A intreprins mai multe calatorii cu caracter arheologic in Franta, Grecia si Bulgaria.

Ultimii ani din viata lui Vasile Canarache

In 1967, Vasile Canarache publica un amplu ghid ce contine informatii despre cele mai recente descoperiri arheologice ale orasului Constanta. Entuziasmul cercetatorului era alimentat de surprizele pe care le descoperea sub pamantul orasului, de pasiunea cu care organiza colectia arheologica, dar si de admiratia fata de vechea cetate a Tomisului. Vasile Canarache a murit la data de 4 August 1969.