Familia fiind impovarata, cu 9 copii, n-am putut urma la scoala mai mult decat doua clase secundare, dupa care a trebuit sa-mi castig singur existenta. Am fost, rand pe rand, vanzator de fructe, de ziare, baiat de pravalie, lucrator tipograf si corector.

In timpul razboiului

La inceputul Primului Razboi Mondial este inrolat in cadrul Regimentului 13 Artilerie si este trimis pe front. A luptat la Novorosisk si la Marasesti. Se face remarcat in luptele de la Namoloasa, cand a plecat in recunostere si a stat ascuns in padure timp de trei zile si trei nopti. In tot acest timp, soldatul Canarache a transmis indicatii trupelor prin telefon, comunicandu-le cum sa inainteze. Pentru dovada sa de curaj este avansat in grad de caporal si primeste cea mai inalta distinctie: „Barbatie si Credinta cu Spade”. De asemenea, a primit si decoratia ruseasca „Sfantul Gheorghe”.

Activitatea lui Vasile Canarache

Dupa terminarea razboiului, Vasile Canarache ia drumul Chisinaului, unde lucreaza ca redactor la publicatia „Romania Noua”.  De asemenea, a intreprins calatorii la Rostok, Odessa, Novorosisk si Harkov, fiind insotit de un grup de revolutionari. Pe data de 1 Ianuarie 1919, Vasile Canarache este prezent la Bucuresti, unde este ales secretar general al Uniunii Ziaristilor Profesionisti. Numirea a fost facuta la propunerea lui Pamfil Seicaru.

Canarache lucreaza mai multi ani ca reporter la publicatiile „Dimineata” si „Adevarul”. De asemenea, a lucrat si ca traducator din limba rusa, cunoscand aceasta limba din timpul revolutiei. Din luna Mai a anului 1928 si pana anul urmator, lucreaza ca impresar teatral. Apoi, pentru o perioada de patru ani, este corespondent al ziarului Brassoi Lapok, o publicatie saptamanala de limba maghiara din Brasov.

Citeste si: Ion Banescu, un vizionar al orasului Constanta

La 7 Iulie 1933  apare la Bucuresti primul numar al ziarului Tempo, ziar fondat de Vasile Canarache alaturi de fratii Kahane. Pana in anul 1940 Canarache a condus publicatia in calitate de director. Ziarul se adresa celor cu posibilitati materiale reduse si era publicat in tiraje neobisnuit de mari. Desi un exemplar costa numai un leu, ziarul Tempo genera venituri suficiente incat sa se auto-sustina. Ziarul s-a ocupat in mod constant de soarta refugiatilor din Bucovina si Basarabia. Reportajele si articolele erau insotite si de fotografii.

In 1940 ziarul Tempo este interzis de catre autoritati. Vasile Canarache este arestat si incarcerat in lagarul de la Targu Jiu. Este eliberat in anul 1944. La scurt timp dupa eliberare, este numit director general la Intreprinderea poligrafica „Scrisul literar”. De asemenea, devine si asociat al Consiliului de Administratie al fabricilor de hartie Piatra Neamt si Busteni. A fost si principal cercetator stiintific la Institutul de Arheologie al Academiei.

Infiintarea Muzeului de Arheologie

In anul 1956 decide sa se stabileasca definitiv la Constanta. Aici a fondat Muzeul de Arheologie Constanta. In primul numar al revistei „Pontica”, Vasile Canarache povesteste despre inceputurile Muzeului de Arheologie din Constanta:

La inceput n-am avut exponate si am pornit sa le cautam cat mai repede. Ne-am adresat celor care conduceau viata satelor dobrogene. Ne-am adresat oamenilor de la tara si constructorilor de pe santiere. Am stat de vorba cu oamenii acestia, care la inceput erau surprinsi, pentru ca nu intelegeau bine ce vrem, ce cautam si de ce. Am incercat sa-i lamurim ca fiecare om, fiecare sat, fiecare tinut si fiecare tara are un trecut istoric, care trebuie sa fie cat mai clar in mintea si in simtirea fiecaruia dintre noi.

Pornind de la omul cu care vorbeam si de la locul in care ne aflam, aratam ca batatura in care ne gasim, vecinatatea mai apropiata sau mai departata cu alte case, satul, imprejurimile satului, poarta urmele vii ale oamenilor si asezarilor care s-au succedat acolo in decursul multor mii de ani. (…)

Lamuream oamenilor ca oriunde sapam, gasim morminte si chiar cimitire intregi, cu oameni ingropati sau arsi pe jarul rugului. In borcanele cu oseminte arse, in cosciugele de piatra, ca si in mormintele din pamantul viu, gasim tot felul de bunuri pamantesti cu care mortul fusese asezat in odihnire, dupa obiceiul neamului si ale religiei, dupa loc si dupa vreme, dupa traditii si credinte.  (…)

Asa s-a nascut Muzeul de Arheologie din Constanta: prin pregatirea preoteasca a oamenilor lui, acasa la oamenii pamantului dintre Dunare si Marea Neagra, pamant parjolit de veacuri, dar totdeauna viu.

Activitatea in cadrul Muzeului de Arheologie

In anul 1957 devine director al noului Muzeu de Istorie Nationala si Arheologie din Constanta, unde a desfasurat o ampla activitate de santier, descoperind si punand in valoare Baile Publice din cetatea Tomis, Edificiul Roman cu Mozaic, zidurile de incinta si aparare ale Tomisului, numeroase bazilici, statui, morminte, etc. A mai fondat si Muzeul Callatis din Mangalia, Acvariul din Constanta, si Muzeul de Arta. A fost autorul a numeroase lucrari de specialitate, oferind noi dimensiuni muzeologiei constantene. Unele lucrari au fost traduse in mai multe limbi. A intreprins mai multe calatorii cu caracter arheologic in Franta, Grecia si Bulgaria.

Ultimii ani din viata lui Vasile Canarache

In 1967, Vasile Canarache publica un amplu ghid ce contine informatii despre cele mai recente descoperiri arheologice ale orasului Constanta. Entuziasmul cercetatorului era alimentat de surprizele pe care le descoperea sub pamantul orasului, de pasiunea cu care organiza colectia arheologica, dar si de admiratia fata de vechea cetate a Tomisului. Vasile Canarache a murit la data de 4 August 1969.

Articolul Vasile Canarache, figura marcanta in istoria orasului apare prima dată în SimplyConstanta.ro.

Activitatea profesionala

In anul 1874 Ion Banescu este numit revizor scolar al judetelor basarabene Bolgrad, Cahul si Ismail. In Dobrogea ajunge in anul 1879, cand a fost numit subrevizor scolar. Un an mai tarziu Banescu devine revizor scolar al districtului Constanta. In aceasta calitate, in anul 1893, Ion Banescu infiinteaza prima scoala normala de insititutori si invatatori. A condus aceasta scoala pana in 1896, cand se infiinteaza o importanta institutie de invatamant a Dobrogei: Gimnaziul „Mircea cel Batran”. Aici, Ion Banescu lucreaza ca profesor, urmand mai apoi sa fie numit director. Valoarea sa a fost recunoscuta prin importanta functie care i s-a oferit in administratia orasului.

Activitatea administrativ-gospodareasca

La data de 1 ianuarie 1900 Banescu este desemnat presedinte al Comisiei Interimare a orasului. O scurta perioada a activat pe un post de consilier comunal, iar in anul 1905 este ales primar al Constantei. Mandatul sau a durat numai 2 ani, el revenind mai apoi la vechea sa functie de consilier comunal. Ion Banescu si-a pastrat functia pana la sfarsitul vietii. Avea sa moara la Constanta, pe data de 12 decembrie 1909.

Ion Banescu a fost de asemenea membru al Institutului Etnografic din Franta. A facut parte si din Societatea Geografica din Romania.

Realizarile lui Ion Banescu

Ion Banescu are merite multiple in ceea ce priveste dezvoltarea orasului Constanta. Despre realizarile sale se pot gasi informatii in arhiva Bibliotecii Judeteana „I.N. Roman” Constanta. Banescu este considerat fondatorul inavatamantului modern din judetul Constanta. De asemenea, el este initiatorul sistematizarii si organizarii Constantei pe cartiere, in functie de specificul fiecarei zone. Tot lui ii apartine si ideea alimentarii orasului cu apa potabila adusa din fluviul Dunarea.

Citeste si: Publius Ovidius Naso, poet al Tomisului

Ion Banescu a fost cel care a demarat lucrarile de consolidare a tarmului Marii Negre si de realizare a unei promenade, cu faleza si bulevard (actualul bulevard Regina Elisabeta). A sustinut constructia Cazinoului din Constanta, dar din nefericire nu mai apuca sa il vada finalizat. Tot din initiativa lui, la Constanta a fost construita si prima uzina electrica. Tot ideea lui Banescu a fost si introducerea in oras a tramcarelor (tramvaie trase de cai). Ii revine si meritul pentru amenajarea statiunii turistice Mamaia, cunsoscuta si ca „Perla litoralului romanesc”.

In anul 1894, Ion Banescu primeste din partea Sectiei Stiintifica a Academiei Romane o medalie pentru lucrarea „Harta etnografica a Dobrogei”. In 1906 este decorat cu Medalia Muncii, clasa I, pentru contributia sa in dezvoltarea invatamantului romanesc.

Articolul Ion Banescu, un vizionar al orasului Constanta apare prima dată în SimplyConstanta.ro.

Mergi la Galeria Foto

Traiul oamenilor din cetatea Tomis a fost descris de poetul Publius Ovidius Naso in operele sale: Epistolae ex Ponto si Tristia. Poetul a fost exilat la malul Marii negre de catre imparatul Octavian Augustus. Orasul Tomis a devenit un important centru comercial si economic, reusind sa se refaca de fiecare data dupa navalirile popoarelor migratoare.

Maximul de inflorire al cetatii Tomis a fost atins in timpul dinastiei Severilor si Antoninilor, in secolul II. In anul 138 orasul Tomis devine metropola Pontului Euxin.

Prosperitatea si dezvoltarea cetatii Tomis

Sub stapanirea romana au fost construite la Tomis o serie de edificii publice si cladiri grandioase. Aparitia mai multor strazi si cartiere noi au dus la dezvoltarea rapida a orasului. Au mai fost create terme (bai) si piete publice. De asemenea, s-au dezvoltat numeroase ateliere mestesugaresti care prelucrau marmura, sticla si ceramica.

Apa potabila necesara locuitorilor cetatii era asigurata de apeducte subterane sapate in calcar si in pamant. In vechea cetate cultele si arta au cunoscut o rapida dezvoltare si afirmare. Au fost sculptate basoreliefuri, statui, statuete din teracota, ornamente arhitecturale, etc. Astazi, din orasul antic, mai pot fi observate vestigii care amintesc de vechea cetate. Au fost scoase la lumina morminte, locuinte, vase din ceramica, sau ruinele unor basilici din vechiul Tomis.

In peninsula Ovidiu se pot gasi cele mai multe ramasite ale civilizatiei antice, cum ar fi ruinele mai multor locuinte antice descoperite in zona Catedralei Arhiepiscopale. Orasul antic era imprejmuit de zidul de incinta care se intindea pe lungimea actualului bulevard Ferdinand si este vizibil partial intre cladirea fostei biblioteci judetene si Teatrul de Stat Constanta (teatrul Fantasio).

Zidul urmeaza un traseu ce uneste extremitatile peninsulei, de la Sud-vest la Nord-Est, spre partea sa continentala. Accesul in cetate se facea prin doua porti: poarta de vest si poarta de nord. De asemenea, zidul era prevazut cu mai multe turnuri de aparare. Poarta de vest era flancata de doua turnuri.

Portile cetatii Tomis

Prin cele doua porti ale vechiului oras se poate trece si astazi. Cele doua porti se gasesc in actualul parc arheologic, in apropierea Primariei Constanta. Poarta de Sud-Vest era flancata de doua turnuri rectangulare ce aveau rol de aparare. Poarta de Nord-Est are o deschidere de 4.3 metri. Tot aici gasim si ramasite ale celebrului turn al macelarilor. Zidul de incinta avea o grosime 3.2 metri. In mortarul zidului au fost descoperite mai multe monede din timpul lui Probus si Tacitus.

Orasul antic Tomis

Situl arheologic al orasului antic Tomis se afla pe teritoriul actualului municipiu Constanta. Situl arheologic contine constructii de proportii mari ce dateaza din epoca elenistica tarzie. De asemenea, mai pot fi gasite si resturi importante de colonade, temple, apeducte, antrepozite, piete comerciale, edificii publice, ateliere, monumente de arta, etc. Toate acestea dateaza din epoca Imperiului Roman, secolele I – III d. Chr.

Situl arheologic mai contine si resturi din comuna primitiva si straturi din epoca greaca timpurie. Pe teritoriul garii vechi se gasea cartierul atelierelor ceramice si al bazilicilor crestine.

Sub stratul orasului modern, intreaga peninsula este ocupata de o multitudine de monumente. Straturile antice de cultura materiala se succed sub pamant in urmatoarea ordine: bizantin, roman, elenistic, grec antic, si grec arhaic. De asemenea, exista si material din prima epoca a fierului. Inaltimea straturilor variaza intre 1 si 10 metri, ajungand pana la nivelul actual al marii.

Pana in prezent in peninsula au fost descoperite cartierul atelierelor, agora, acropola orasului antic, diverse strazi si canalizari, locuinte, necropola elenistica, temple, necropolele bizantine si romane, locuinte, etc. Orasul antic era orientat dinspre Nord-Est spre Sud-Vest.

Edificiul roman cu mozaic

Pana in prezent s-au descoperit 11 bolti. Trei bolti sunt sapate in intregime. Rolul boltilor era de a sustine terasa de pamant pe care se gaseste mozaicul. Ele mai serveau si ca antrepozite pentru marfurile ce intrau sau ieseau din orasul Tomis. Mai mult, sapaturile arheologice recente efectuate in fata edificiului au scos la iveala resturi ale mai multor contructii portuare, canale, cheiuri, magazii, antrepozite, etc. Au mai fost descoperite si incaperi cu depuneri de cereale si amfore. In partea de Sud-Est a falezei portului se gasesc ziduri identice cu cele ale edificiului cu mozaic. Aceste ziduri faceau parte din alte cladiri ce compun complexul din fata portului. Inca nu se cunosc date istorice exacte cu privire la distrugerea edificiului.

Se poate observa ca zidurile edificiului si pardoseala de mozaic au suferit reparatii. Cel mai probabil acestea au fost efectuate la sfarsitul secolului IV. Acest fapt este dovedit de portiunea de Nord-Vest a mozaicului, care difera de restul suprafetei.

Citeste si: Marea Moschee din Constanta

Pilastrii zidului au fost construiti din caramida. Intervalul dintre pilastri masoara 4.20 metri, constituind dublul latimii unui pilastru. Grosimea zidurilor este de 2.10 metri cu tot cu pilastri, si de 1.90 metri fara ei.

Partea interioara a zidurilor a fost tencuita cu mortar. Stratul avea o grosime de 8-10 centimetri. Peste stratul de mortar au fost asezate placi de marmura colorata si alba, simpla sau sculptata. Din acest placaj de marmura s-a pastrat o cantitate mare de fragmente. Boltile subterane au partea superioara semi-rotunda. Intrarile prezentau arhitrava si ancadramente din calcar, foarte frumos lucrate. Boltile erau rotunde, in cea mai mare parte.

Vestigii si descoperiri

Numeroase vestigii ale vechii cetati Tomis pot fi admirate la Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Constanta. Printre ele figureaza piese deosebite, cum ar fi statuia de marmura a sarpelui Glycon, Statuia lui Pontos, zeu al Marii Negre, sau statuia de marmura a zeitei Fortuna, considerata protectoarea cetatii Tomis.

Cetatea Tomis si invaziile migratorilor

In anul 601 cetatea Tomis este invadata si pustiita de avari. Pe locul fostului oras viata s-a ruralizat. Stapanirea bizantina in regiunea Dobrogei a fost restabilita de abia in anul 971, cand imparatul Ioan Tzimiskes desfiinteaza taratul bulgar. Teritoriul dintre Marea Neagra si Dunare a fost organizat intr-o thema bizantina, purtand numele de Paristrion. Capitala a fost stabilita la Dorostolon (astazi orasul Silistra din Bulgaria).

In secolele VIII – XII (perioada bizantina), orasul a purtat numele Constantia sau Constantiana.

Galerie Foto

Foto: © 2012-2017 Marius Manole. Toate drepturile sunt rezervate. Este interzisa reproducerea, distribuirea si folosirea in scop comercial a fotografiilor fara acordul autorului.

(Click pe fiecare fotografie pentru a o deschide la dimensiunea maxima.)

Articolul Orasul antic Tomis, loc de exil al poetului Ovidiu apare prima dată în SimplyConstanta.ro.